Mesaj de dincolo de timp

Tulburătoarea tristețe a unui Astăzi fără de rost m-a dus în deșertul în care trebuia să fiu la timpul cuvenit doar mie. Tălpile au simțit arsura nisipului mării unde copiii sunt liberi să alerge și să se joace. Ultimul val, mai alb ca pletele Iernii, a adus la mal o sticlă în care un mesaj era strecurat. Călăuză mi-e vocea dinlăuntru mai mereu și când o las să cânte descopăr lumi a căror existență doar o bănuiam. Slovele mi-erau cunoscute. Erau ale mele. Le așternusem pentru clipa de Astăzi în vremea când deja depășisem obstacolele de Acum și încurajările mi-au reflectat cerul unui timp altfel pentru cei ca mine. Era mesajul meu de dincolo de timp. Scriam despre un cer care nu era peste noi, ci noi eram sub el. Mi-am așternut adevărul despre cartea mea închisă ce a găsit curajul să se lase atinsă de lumina vieții, înflorind în cele mai frumoase culori. Despre sabia unui suflet ce se credea pierdut care a tăiat legăturile cărții și paginile s-au lăsat citite, apoi cuvintele noi au fost așternute. Mesajul s-a lăsat citit până la capăt. Era lung, dar lumina palmelor mele mi-a ajuns până la răsăritul soarelui de-a doua zi. Am semnul luminii în mijloc de frunte, în mijloc de palmă și în mijloc de suflet. Copacii rănilor mele au fost până Astăzi acoperiți de chiciura tristeții, dar nimic și nimeni nu poate schimba ceea ce a fost schimbat ca să fie altfel. Înainte de Acum am ales să trec prin rele și să am atâtea răni doar ca să fiu ceea ce Astăzi sunt. Alegerea mea a fost să port lumină și altfel  calea marilor schimbări s-a deschis. De nu m-aș fi lăsat arsă de durere și de n-aș fi fost niciodată rănită pesemne deșertul nu m-ar fi primit și nici mesaje nu aș fi așternut pentru acest Astăzi al LUMINII ce a venit când a fost chemat de cei ca noi.