Muzica pământului

Cei ce au uitat demult de ce au venit aici nu mai pot să audă și nici să vadă. Încrustații fine are flautul îngeresc, dalbele minuni pe care îngerii le numesc suflete și care se străduiesc de mult prea mult timp să ajungă la lumină, uitând că ei înșiși sunt leac sacru. Durerea stelelor va deveni intensă căci nu se vor mai naște luceferi. Ei trebuie să redevină călăuze mai întâi. Cei care țin toiagul alb în mâinile lor pot deschide munții și pot să aducă ape dinlăuntru. Ei sunt călăuzele lumii de dincolo și de atât de aproape. Cei ce și-au uitat amurgul vor reuși să răsară o dată cu el. În ordinea în care orele se sting în candela iernii luna care sunt a luat locul unui fulger, trimis să aprindă piatra pe care sacrificiul meu a fost pecetluit în zori. Pe rugul unde altădată mi-au ars veșmintele de teamă că nimeni nu va mai fi bolnav pentru că-i vindecam pe toți am aruncat acum, după atâtea vieți, suferințele lor, dar și pe ale mele. Acolo, în acordul muzicii îngerilor ordinea s-a așezat în cuvinte. Sub cerul liber al pământului din noi ninge cu lumină. Nimic nu se mai amestecă de acum, căci visurile sunt curate, aidoma ultimilor pași ai zilei. Sunt pentru prima oară ghidul meu cel înțelept, îmi sunt pavăză și alb, îmi sunt pas regăsit și vorbă cumsecade, îmi sunt eu însămi călăuză pentru tine, cel ce porți toiagul alb în mâna dreaptă. Neștiutor nu-mi urmează izvorul, și-a ieșit și el din matcă de atât de multă nebunie și fărâme din Cetatea Albă  mi-a descoperit la trecerea mea. Știa că am intrat în pădure, simțea vibrația inimii mele la cea dintâi atingere a frunzei ce mă aștepta exact acolo unde am lăsat-o plecând. Au revenit la viață lespezile albe și așteptarea altarului a rodit iubire albă iar. Pecetea sacrificiului meu a smuls sufletele din necurăție și răul a fost vindecat. O muzică pe care cuvintele nu o vor putea descrie vreodată este și sufletul. Și el are corzile întinse uneori prea tare, de aceea au surzit oamenii și rătăcesc prin lume. Binecuvântarea sferelor vine o dată cu muzica pe care îngerii o dăruiesc pământului. Sufletul pământului este singura muzică pe care trebuie să o ascultăm în deplină armonie noi, toți. O dată ce ne atinge înlăuntrul, ne vom aminti și drumul nostru înapoi, cel atins de sunetele flautului de argint al Lui.